Hai sa mi-o traiti!
N-o sa incep prin a va tine o teorie despre cuvantul barba si in ce masura defineste el un barbat... Si nici prin felul in care un barbat este barbat pentru ca asa este si ca se ridica deasupra definitiilor celor din jurul lui despre barbati... Astea sunt teorii de cacat.
Barbatul poate fi barbat doar in ochii femeii lui. Si pana la urma e singurul criteriu important. Pana la urma, ce importanta are pentru tine, ca barbat (:D) ca te apreciaza cumnata vecinei portarului de la tine de la munca?! Sau soacra?! Aproape acelasi lucru... EA conteaza! In principiu, exista o singura persoana pe lume, la un moment dat, care enunta sintagma "barbatul meu" despre tine. Si atunci, e singura a carei parere conteaza. Daca esti barbatul ei, atunci esti si barbat in ochii ei? Sau zice chestia asta din reflex? Automatism verbal... Unde se face diferenta intre plinul sufletesc din care iese "barbatul meu" si automatismul verbal "barbata-miu"? :) Undeva pe traseul relatiei... :) Si, din pacate, putini sunteti sensibili (ca eu n-am cum sa fiu, misogin fiind) la momentul in care se face translatia asta. Poate asta e momentul cheie intre iubire si despartire. Intre casnicia ideala si divort. Acum vorbesc din punctul lor de vedere, al femeilor. Ingrata pozitie, avand in vedere ceea ce sunt... Chiar, ce sunt?! Ma rog...
Poti tu, barbat intr-o relatie, sa prinzi momentul in care din "meu" devii "miu"? Sintagma "barbatul meu" reprezinta mai mult sentimentul EI de apartenenta decat al TAU. Tu esti barbatul ei, dar ea e cea dedicata. Si atunci... in momentul in care "meu" devine "miu", apartenenta ei s-a diluat. Singura iluzie care ramane, de dragul exprimarii, este a ta. TU esti barbatul ei, dar nu mai contezi... :D Cati va dati seama de faptul ca totul s-a sfarsit, ca ce se mai intampla e doar o prelungire inutila a unei istorii (asa cum, la modul misandrin punand problema, barbatii sunt doar o prelungire inutila a pulii...) care, ca orice istorie, inseamna trecut, nu prezent, nu viitor...? Si, mai ales (!), cati aveti BARBATIA sa recunoasteti asta si sa va comportati decent?! Fara sa va lamentati, sa va victimizati, sa va alintati (in cele din urma despre asta e vorba)... Sa tineti spinarea dreapta, picioarele drepte, ochii intainte... si sa rostiti niste cuvinte simple... EU ASTA SUNT, S-A TERMINAT SI VIATA MEA MERGE INAINTE!
Simplu, nu?! :) Dar barbatii sunt slabi... Si comozi... Si alintati.... Si imaturi.... Si lenesi... Si labagii... Si inca intr-un miliard de feluri inainte de a fi TARI! Si atunci e mult mai comod sa caute scuze de tot felul ca sa-si justifice lipsa de demnitate, e mult mai comod sa traga de un rahat in loc sa intampine cu fruntea sus necunoscutul, e mult mai comod sa mimeze familistul convins in loc sa isi asume ce-a facut pana sa "devina" familist...
In ciuda misoginismului sincer care ma anima (si nu ma cac pe mine, am o parere proasta despre femei in general), cred din toata inima ca barbatii sunt niste animale imature, care cer fara sa ofere si au senzatii fara sa gandeasca si cer gandire fara senzatii. Si, in general, se uita la femeie ca la o pizda dar se asteapta sa fie priviti ca niste zei. Si se mira cand pizda ii trateaza ca pe o pula, cand ei pretind ca se uita la ea ca la o zeita... :D GET REAL! Barbati, femei... daca vreti sa fiti tratati ca zei, tratati-i pe ceilalti ca pe niste zei. Altfel, daca puneti problema in termeni de pula si pizda, asumati-va rezultatele.... Si de-o parte, si de cealalta... Nimic in viata asta nu vine gratis. Nimic nu e de la sine inteles. Nimic nu vi se cuvine din oficiu. Totul cere respect fata de celalalt. Daca nu ai respect, nu ai voie sa ceri nimic in schimb. Nici macar un oral in scara blocului... Sau un buchet de flori la o intalnire... Sau o mangaiere cand esti slab... Sau un postludiu tandru.... sau... un catraliard de alte chestii care conteaza pentru fiecare si celalalt le ofera, din suflet sau din obligatie...
Si daca nu sunteti in stare sa le oferiti din suflet si o faceti din obligatie, fiti constienti ca, mai devreme sau mai tarziu, sufletul va prima si totul se va prabusi... Asa ca... ce dracu' mai conteaza toate argumentele, toata teoria, toate legaturile, toate casele si masinile, cand sufletul e mort?! Sunt destui care isi duc viata cu sufetele moarte, nu traiesc, doar supravietuiesc, de dragul conventiilor... "Si au trait fericiti pana la adanci batraneti..." OK! :) Daca asta vreti, va doresc condoleante fericite! Eu prefer sa fiu VIU! Si sunt viu langa Eva, langa care nu pot fi cat mi-as dori, nu primesc mare lucru de la ea (dupa cum sustine ea) si nu-i ofer mare lucru in schimb (dupa cum mi se pare mie)... nu avem ceea ce se numeste in termeni uzuali "o relatie", dar de care sunt indragostit pana in maduva oaselor!!! Si sunt dispus sa o astept, pentru ca nu astept un oral in scara blocului, ci o vad si o astept pe "femeia mea" :) Nu "miu"...
Asa sa-mi ajute Dumnezeu!
P.S.: Acest text a fost scris pentru multi oameni, poate pentru toti, dar imi trec prin minte cativa, aleator... asa ca ii enumar: Radu, Alina, Ionut, Ana, Ovidiu, Ana, Dan, Loredana, Ovidiu, Laura, Radu, Alexandru, Lorant, Luci, Lucia, Ioana, Gianina, Laura, Alexandru, Silvia, Dan, Loredana, Nicolae, Virginia, Pompiliu, Bimba, Marius, Simona, Lili, Cristi, Iuliana, Gigi, Cristina, Andreea, Mihai, Gabriela, Mona, Mihai, Adi, Cristina... Si pentru restul...
