Acuma pe bune....
De la team-building citire. De fapt faza cu "sunt ca o harpa trista, uitata intr-o gara" a fost scoasa inainte de obzejnoo, si atunci varianta actualizata, care nu mai are nevoie de nicio carcoteala suplimentara ar fi: "sunt ca o laba trista, facuta intr-o gara".
Dixit!
duminică, 16 decembrie 2012
miercuri, 5 decembrie 2012
Niiinge, niiiiiinge...
Hai noroc!
Cati dintre voi va mai amintiti cantecelul ala de copii retardati: Ploooua, plooooua, babele se ouaaaa! / Niiiinge, niiinge, babele se liiinge!
Pentru a nu exista discriminari sexuale in materie de manifestari legate de fenomenele meteorologice, propun ca sa aiba si mosii o activitate. Cand e lapovita sa se linga la oua!
Am zis!
P.S.: Am vazut niste cosuri de gunoi de plastic cu capac, din astea de pus in toalete, numite (conform etichetei) "FANTASY". Probabil ca designerul e vreun homeless d'asta de cauta prin gunoaie, ca alte fantezii in legatura cu un cos de gunoi... nu stiu...
Cati dintre voi va mai amintiti cantecelul ala de copii retardati: Ploooua, plooooua, babele se ouaaaa! / Niiiinge, niiinge, babele se liiinge!
Pentru a nu exista discriminari sexuale in materie de manifestari legate de fenomenele meteorologice, propun ca sa aiba si mosii o activitate. Cand e lapovita sa se linga la oua!
Am zis!
P.S.: Am vazut niste cosuri de gunoi de plastic cu capac, din astea de pus in toalete, numite (conform etichetei) "FANTASY". Probabil ca designerul e vreun homeless d'asta de cauta prin gunoaie, ca alte fantezii in legatura cu un cos de gunoi... nu stiu...
miercuri, 14 noiembrie 2012
Noua bancnota tampon
'Mnaziua buna va doresc din toti rarunchii!
Deci am obosit cu chestia asta. Noua bancnota tampon. Si nu ma refer, cum ar putea crede rautaciosii, la absorbante zilnice sau lunare... Ma refer la tamponul intre femeile marginalizate si barbatii autoritari. O bancnota cu chipul unei femei pe ea ar fi o supapa numa' buna pentru cativa ani, sa se mai simta bine si doamnele...
M-au damblagit de cap pe toate canalele de comunicatie... Ei, nu chiar pe toate! E drept ca inca n-am primit niciun mass-sms care sa ma indemne sa sustin aceasta nobila cauza. Dar, preventiv, declar deschis: SUNT DE ACORD! VREAAAAU!
Si am si o intrebare, cum de altfel imi si sta in fire: PE CINEEEE?! Pe bune acuma... In afara de Ecaterina Teodoroiu, pe cine? Ca e singura care mi-a venit in cap... Ana Aslan? :) Ca in rest... mediul in care ne invartim e populat aproape in exclusivitate cu Elene politice si o turma de maimute cu nume care provoaca ejaculari instantanee preadolescentilor si gauri in portofele babalacilor dornici sa-si reconfirme masculinitatea de mult apusa. Si in rest?
Ar mai fi ceva personaje literare. Mama lui Stefan cel Mare si Sfant? Ar merge pe aceeasi bancnota cu fiul, zic... Oricum, preferatele mele sunt Agripina si Fefeleaga. Si, in acest ton, propunerea mea pentru prezenta unei femei pe o bancnota romaneasca esteeeeee: O STATUIE ECVESTRA CU FEFELEAGA, CALARE PE BATOR! :D
Va pup, dragelor!
P.S.: Sper ca valoarea bancnotei sa fie mai mare decat cea a unui absorbant zilnic. Din motive de titlu, cum ar veni...
Deci am obosit cu chestia asta. Noua bancnota tampon. Si nu ma refer, cum ar putea crede rautaciosii, la absorbante zilnice sau lunare... Ma refer la tamponul intre femeile marginalizate si barbatii autoritari. O bancnota cu chipul unei femei pe ea ar fi o supapa numa' buna pentru cativa ani, sa se mai simta bine si doamnele...
M-au damblagit de cap pe toate canalele de comunicatie... Ei, nu chiar pe toate! E drept ca inca n-am primit niciun mass-sms care sa ma indemne sa sustin aceasta nobila cauza. Dar, preventiv, declar deschis: SUNT DE ACORD! VREAAAAU!
Si am si o intrebare, cum de altfel imi si sta in fire: PE CINEEEE?! Pe bune acuma... In afara de Ecaterina Teodoroiu, pe cine? Ca e singura care mi-a venit in cap... Ana Aslan? :) Ca in rest... mediul in care ne invartim e populat aproape in exclusivitate cu Elene politice si o turma de maimute cu nume care provoaca ejaculari instantanee preadolescentilor si gauri in portofele babalacilor dornici sa-si reconfirme masculinitatea de mult apusa. Si in rest?
Ar mai fi ceva personaje literare. Mama lui Stefan cel Mare si Sfant? Ar merge pe aceeasi bancnota cu fiul, zic... Oricum, preferatele mele sunt Agripina si Fefeleaga. Si, in acest ton, propunerea mea pentru prezenta unei femei pe o bancnota romaneasca esteeeeee: O STATUIE ECVESTRA CU FEFELEAGA, CALARE PE BATOR! :D
Va pup, dragelor!
P.S.: Sper ca valoarea bancnotei sa fie mai mare decat cea a unui absorbant zilnic. Din motive de titlu, cum ar veni...
miercuri, 31 octombrie 2012
De ce n-am voie sa pun intrebari?
Mnaseara!
S-a intamplat in autobuz. Cu o bunica cu rabdarea putin prastie si un nepot cu curiozitatea scapata din (prastie). Dupa un catraliard de intrebari care au epuizat-o fizic si intelectual pe bunica, vine verdictul: GATA! Din momentul asta nu-mi mai pui nicio intrebare! Si nepotu': Da' de ce n-am voie sa pun intrebari? Doh...
Si acum, pe bune... De ce sa n-avem voie sa punem intrebari? Ca enervam sau obosim pe cineva? Sau pentru ca altcineva e deranjat de intrebarile noastre... Sau de raspunsuri?... Pai daca eu vreau sa stiu?! De ce sa raman in bezna pentru confortul altuia? Asa e egoism? Ar trebui sa tin cont de disconfortul celuilalt si sa-l scutesc de intrebari? Si cum ramane cu disconfortul meu? Normal ca-mi vin cateva replici din House M.D. :D
Everybody lies.
Truth begins in lies.
When you want to know the truth about someone, that someone is probably the last person you should ask.
The eyes can mislead, the smile can lie, but the shoes always tell the truth.
Nu-s asa terminat sa tin minte replici din filme... Poate cu exceptia celor din Pulp Fiction si Pisica alba, pisica neagra... Pe astea de mai sus le am pe desktop... :)
Pai si eu ce sa fac?! Ca-mi vine sa ma rastesc la papuci... Mai are rost sa intrebi? Sa intrebi altceva decat "ce-ai mai gatit?", "ai vazut meciul aseara?", vreau sa zic... De ce ai vrea sa intrebi ceva pe cineva? Doar ca sa stai dup'aia si sa te gandesti care ar fi fost raspunsul sincer? In situatia asta... il obligi pe celalalt sa minta si tu ramai cu gandurile si calculele. Deci disconfortul se dubleaza. Si atunci... nu-i mai bine sa dai dovada de generozitate si sa ramai singurul dixconfortat? Mda... Poate, cu conditia ca disconfortul sa nu te impinga sa afli ce vrei sa stii fara sa mai intrebi. Caz in care problema devine ceva mai serioasa... Dar, pana la urma, cine si ce treaba are cu disconfortul tau si cu felul in care ti-l rezolvi? Ce daca iti justifici generozitatea lipsei intrebarilor prin enunturi consolatoare de genul: "de fapt nu e nimic", "ia, sa nu mai vrei tu sa stii atatea", "ce-ti trebe?", "paranoicule!" ? :) Whatever...
Si? Voi ce-ati mai facut? Ce-ati mai gatit? Ati vazut meciul aseara? Si alte intrebari cu raspunsuri care nu intereseaza pe nimeni... Deci nu creeaza niciun disconfort... :)
Noapte buna mea!
S-a intamplat in autobuz. Cu o bunica cu rabdarea putin prastie si un nepot cu curiozitatea scapata din (prastie). Dupa un catraliard de intrebari care au epuizat-o fizic si intelectual pe bunica, vine verdictul: GATA! Din momentul asta nu-mi mai pui nicio intrebare! Si nepotu': Da' de ce n-am voie sa pun intrebari? Doh...
Si acum, pe bune... De ce sa n-avem voie sa punem intrebari? Ca enervam sau obosim pe cineva? Sau pentru ca altcineva e deranjat de intrebarile noastre... Sau de raspunsuri?... Pai daca eu vreau sa stiu?! De ce sa raman in bezna pentru confortul altuia? Asa e egoism? Ar trebui sa tin cont de disconfortul celuilalt si sa-l scutesc de intrebari? Si cum ramane cu disconfortul meu? Normal ca-mi vin cateva replici din House M.D. :D
Everybody lies.
Truth begins in lies.
When you want to know the truth about someone, that someone is probably the last person you should ask.
The eyes can mislead, the smile can lie, but the shoes always tell the truth.
Nu-s asa terminat sa tin minte replici din filme... Poate cu exceptia celor din Pulp Fiction si Pisica alba, pisica neagra... Pe astea de mai sus le am pe desktop... :)
Pai si eu ce sa fac?! Ca-mi vine sa ma rastesc la papuci... Mai are rost sa intrebi? Sa intrebi altceva decat "ce-ai mai gatit?", "ai vazut meciul aseara?", vreau sa zic... De ce ai vrea sa intrebi ceva pe cineva? Doar ca sa stai dup'aia si sa te gandesti care ar fi fost raspunsul sincer? In situatia asta... il obligi pe celalalt sa minta si tu ramai cu gandurile si calculele. Deci disconfortul se dubleaza. Si atunci... nu-i mai bine sa dai dovada de generozitate si sa ramai singurul dixconfortat? Mda... Poate, cu conditia ca disconfortul sa nu te impinga sa afli ce vrei sa stii fara sa mai intrebi. Caz in care problema devine ceva mai serioasa... Dar, pana la urma, cine si ce treaba are cu disconfortul tau si cu felul in care ti-l rezolvi? Ce daca iti justifici generozitatea lipsei intrebarilor prin enunturi consolatoare de genul: "de fapt nu e nimic", "ia, sa nu mai vrei tu sa stii atatea", "ce-ti trebe?", "paranoicule!" ? :) Whatever...
Si? Voi ce-ati mai facut? Ce-ati mai gatit? Ati vazut meciul aseara? Si alte intrebari cu raspunsuri care nu intereseaza pe nimeni... Deci nu creeaza niciun disconfort... :)
Noapte buna mea!
vineri, 31 august 2012
Proverbe si zicatori: cand e sa ai ghinion...
Iti cade pita cu slana-n jos si ti se scoala pula-n biserica!
Eu zic ca e mai fain invers, daca judecam dupa melodia de mare gratie artistica "Cine are noroc are, cine n-are, n-are":
Cand e sa ai noroc, iti cade pita cu slana-n sus si ti se culca pula-n biserica!
Dixit!
Eu zic ca e mai fain invers, daca judecam dupa melodia de mare gratie artistica "Cine are noroc are, cine n-are, n-are":
Cand e sa ai noroc, iti cade pita cu slana-n sus si ti se culca pula-n biserica!
Dixit!
marți, 28 august 2012
Fat frumos - studiu de caz (patologic)
Buna seara mea,
Asta e o idee mai veche, izvorata dintr-un banc scurt si la obiect, dar cu implicatii complexe in filosofia si folclorul romanesti: "Si Fat Frumos crestea intr-un an cat altii in zece. Si la sapte ani a murit de batranete..."
Avand in vedere ca in toate povestile Fat Frumos ajunge o mandrete de fecior si savarseste o multitudine densa si plina de invataminte de fapte de arme, curaj si dragoste, dupa care traieste fericit pana la adanci batraneti cu (de regula) Ileana Cosanzeana, mi se pare ca niste intrebari de bun simt ar fi urmatoarele (imi place sa fiu organizat, asa ca voi folosi o enumerare cu numerotare dupa cum urmeaza):
1. De unde stie Fat Frumos sa se opreasca din crescut la varsta aproximativa de 2 ani?! Adica cum?! Sta el asa din crescut si se gandeste: Bre, sunt mare de-acuma... Ajunge cu crescutul, ca am niste zmei de belit si o Ileana de tras pe fus, whichever comes first...
2. In ce masura se coreleaza maturitatea fizica cu cea intelectuala si mai ales emotionala? Sa ne intelegem... la varsta de 2 ani destui copii inca mai au plobleme cu sunetul "l", nu le prea sta mintea la insuratoare...
3. De ce naiba nu s-a gasit, daca nu justitia romana care probabil pe vremea aceea se rezuma la sfatul batranilor satului, macar ta'su lu' Ileana Cosanzeana sa-i explice ca pedofilia nu e ok?! Cum sa te apuci sa te ciucuresti cu un copchil de 2 ani, oricat de matur o fi parand el dupa evolutii in show-ul lui Botezatu si la "Copiii spun lucruri traznite"?!
Si oricum, povestile romanesti si/sau straine sunt un izvor nesfarsit de invataminte gresite, apucaturi barbare, crime... pe care le tot inoculam copiilor in fiecare seara si dup'aia dimineata le cerem sa fie cuminti si ascultatori... Cam ipocrita treaba, parerea mea... Cenusareasa fuge noaptea la chef, Alba ca zapada concubineaza cu 7 barbati, Greuceanu doarme-n post, Pinocchio minte de ingheata mucii, vulpea il trage-n piept pe urs, vanatorul ii taie burta lupului, ca sa nu mai vorbim de povestile mai moderne din desenele animate, cu genociduri impotriva umanitatii, bombe atomice, creaturi fantastice care devoreaza orase intregi, incendii devastatoare, de ajungi sa te gandesti ca Alfred Hitchcock si Stephen King sunt niste penibili. Eniuei, important e ca in cele din urma traiesc fericiti pana la adanci batraneti si au o casa de copii (sau un azil de batrani, dupa gust...).
Am zis!
Asta e o idee mai veche, izvorata dintr-un banc scurt si la obiect, dar cu implicatii complexe in filosofia si folclorul romanesti: "Si Fat Frumos crestea intr-un an cat altii in zece. Si la sapte ani a murit de batranete..."
Avand in vedere ca in toate povestile Fat Frumos ajunge o mandrete de fecior si savarseste o multitudine densa si plina de invataminte de fapte de arme, curaj si dragoste, dupa care traieste fericit pana la adanci batraneti cu (de regula) Ileana Cosanzeana, mi se pare ca niste intrebari de bun simt ar fi urmatoarele (imi place sa fiu organizat, asa ca voi folosi o enumerare cu numerotare dupa cum urmeaza):
1. De unde stie Fat Frumos sa se opreasca din crescut la varsta aproximativa de 2 ani?! Adica cum?! Sta el asa din crescut si se gandeste: Bre, sunt mare de-acuma... Ajunge cu crescutul, ca am niste zmei de belit si o Ileana de tras pe fus, whichever comes first...
2. In ce masura se coreleaza maturitatea fizica cu cea intelectuala si mai ales emotionala? Sa ne intelegem... la varsta de 2 ani destui copii inca mai au plobleme cu sunetul "l", nu le prea sta mintea la insuratoare...
3. De ce naiba nu s-a gasit, daca nu justitia romana care probabil pe vremea aceea se rezuma la sfatul batranilor satului, macar ta'su lu' Ileana Cosanzeana sa-i explice ca pedofilia nu e ok?! Cum sa te apuci sa te ciucuresti cu un copchil de 2 ani, oricat de matur o fi parand el dupa evolutii in show-ul lui Botezatu si la "Copiii spun lucruri traznite"?!
Si oricum, povestile romanesti si/sau straine sunt un izvor nesfarsit de invataminte gresite, apucaturi barbare, crime... pe care le tot inoculam copiilor in fiecare seara si dup'aia dimineata le cerem sa fie cuminti si ascultatori... Cam ipocrita treaba, parerea mea... Cenusareasa fuge noaptea la chef, Alba ca zapada concubineaza cu 7 barbati, Greuceanu doarme-n post, Pinocchio minte de ingheata mucii, vulpea il trage-n piept pe urs, vanatorul ii taie burta lupului, ca sa nu mai vorbim de povestile mai moderne din desenele animate, cu genociduri impotriva umanitatii, bombe atomice, creaturi fantastice care devoreaza orase intregi, incendii devastatoare, de ajungi sa te gandesti ca Alfred Hitchcock si Stephen King sunt niste penibili. Eniuei, important e ca in cele din urma traiesc fericiti pana la adanci batraneti si au o casa de copii (sau un azil de batrani, dupa gust...).
Am zis!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
