Situatia de fapt: in curtea Spitalului militar din Brasov se gaseste, in stare perfecta de functionare, cismeaua din imaginea de mai jos.
Am citit afisele, amandoua, am constatat ca sunt la fel si am trecut mai departe cu nonsalanta (as zice chiar inconstienta) celui caruia nu doar ca nu-i e sete, dar il mai si doare-n... cot de semenii mai putin favorizati de natura sau soarta.
Ca sa fie mai clar de ce sunt asa de dur cu mine insumi, va dau un exemplu si un contraexemplu al utilitatii (si respectiv al inutilitatii) unor calitati cum ar fi empatia si compasiunea - pe care nu pot pretinde ca le posed sau macar le inteleg:
1. Exemplu - un orb;
2. Contraexemplu - un ungur, un analfabet.
Sa fie si un afis in braille ar fi un exemplu de bun simt de combatere a discriminarii. Sa fie bilingv, nu. Nem tudom? Bea incet, ca-i rece... De analfabet nu mai zic nimic. Poate o traducere de gen "NU BEA CA MORI!"?...
Si inca un exemplu de discriminare de la Spitalul militar. La intrare e un automat de vandut opinci d'alea de unica folosinta. Costa 1 leu perechea si functioneaza exclusiv cu fise de 50 de bani. Te si incalta automat, pe rand, fiecare picior, evident. Bun! Ce facem daca n-avem decat un picior. Nu pot sa bag doar o fisa si sa-mi incalt doar un picior? Ala pe care il am, desigur. Ca sa nu mai zic si ca, pentru ca sa-mi incalt piciorul pe care il am, trebuie sa stau intr-un alt picior. Pe care nu-l am... De ce sa platesc integral daca nu beneficiez decat de jumatate din servicii?! Ca sa-mi amintesc inca o data de handicapul meu?!
Discriminari, incriminari, minari, nari, lumanari...
La multi ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu