Fat frumos - studiu de caz (patologic)

Buna seara mea,

Asta e o idee mai veche, izvorata dintr-un banc scurt si la obiect, dar cu implicatii complexe in filosofia si folclorul romanesti: "Si Fat Frumos crestea intr-un an cat altii in zece. Si la sapte ani a murit de batranete..."

Avand in vedere ca in toate povestile Fat Frumos ajunge o mandrete de fecior si savarseste o multitudine densa si plina de invataminte de fapte de arme, curaj si dragoste, dupa care traieste fericit pana la adanci batraneti cu (de regula) Ileana Cosanzeana, mi se pare ca niste intrebari de bun simt ar fi urmatoarele (imi place sa fiu organizat, asa ca voi folosi o enumerare cu numerotare dupa cum urmeaza):
1. De unde stie Fat Frumos sa se opreasca din crescut la varsta aproximativa de 2 ani?! Adica cum?! Sta el asa din crescut si se gandeste: Bre, sunt mare de-acuma... Ajunge cu crescutul, ca am niste zmei de belit si o Ileana de tras pe fus, whichever comes first...
2. In ce masura se coreleaza maturitatea fizica cu cea intelectuala si mai ales emotionala? Sa ne intelegem... la varsta de 2 ani destui copii inca mai au plobleme cu sunetul "l", nu le prea sta mintea la insuratoare...
3. De ce naiba nu s-a gasit, daca nu justitia romana care probabil pe vremea aceea se rezuma la sfatul batranilor satului, macar ta'su lu' Ileana Cosanzeana sa-i explice ca pedofilia nu e ok?! Cum sa te apuci sa te ciucuresti cu un copchil de 2 ani, oricat de matur o fi parand el dupa evolutii in show-ul lui Botezatu si la "Copiii spun lucruri traznite"?!

Si oricum, povestile romanesti si/sau straine sunt un izvor nesfarsit de invataminte gresite, apucaturi barbare, crime... pe care le tot inoculam copiilor in fiecare seara si dup'aia dimineata le cerem sa fie cuminti si ascultatori... Cam ipocrita treaba, parerea mea... Cenusareasa fuge noaptea la chef, Alba ca zapada concubineaza cu 7 barbati, Greuceanu doarme-n post, Pinocchio minte de ingheata mucii, vulpea il trage-n piept pe urs, vanatorul ii taie burta lupului, ca sa nu mai vorbim de povestile mai moderne din desenele animate, cu genociduri impotriva umanitatii, bombe atomice, creaturi fantastice care devoreaza orase intregi, incendii devastatoare, de ajungi sa te gandesti ca Alfred Hitchcock si Stephen King sunt niste penibili. Eniuei, important e ca in cele din urma traiesc fericiti pana la adanci batraneti si au o casa de copii (sau un azil de batrani, dupa gust...).

Am zis!