NOT Negotiable Shit

Urasc duminicile!!!


Imi suna bine... E din Breaking Bad: "Name one thing in this life that is not negotiable!"

Suna a replica de cacat dintr-un serial de duzina... Si e doar o replica epigonica pentru multe alte ziceri si zicatori pe aceeasi tema... Absolut corect. Chestie de conjunctura si anturaj, felul in care o resimti... Si are ceva in plus fata de "nimic pe lume e nenegociabil". Nu e vorba de lume. E vorba de viata fiecaruia. THIS LIFE! Luati-va viata de capete, ridicati-o cu mainile deasupra capului, ca pe o coarda (heh...), leganati-o usor... si sariti peste ea :)) E viata voastra! Nastere, moarte... Totul intre capetele astea e flexibil. Se balangane. Flexeaza. Se roteste. Se invarte. E la liber, pentru cine intinde mana si opreste coarda din invarteala... Chiar si picioarele celui care sare coarda o pot opri din miscare... Deci oricine... Aparent, doar capetele sunt fixe. Sub mana celui care roteste coarda, viata e doar o bucata de sfoara intre doua puncte fixe: nasterea si moartea.

Si cine tine sfoara? Parintii nostri la un capat si soarta la celalalt? :) De ce nu exista o zeitate de vreun fel numita "Nasterea"? "Moartea" exista... De moarte ai timp sa te temi, deci s-o definesti, sa ti-o imaginezi, sa filosofezi pe tema ei... Nasterea e dincolo de decizia noastra, a celor nenascuti... Deci un capat chiar e fix... Din punctul de vedere ai veituitorului vietii in discutie, cel putin... Si daca totul de cand am chiuit prima data datorita unei palme la fund... e variabil si deci negociabil... ce pare sa mai ramana? Moartea? Conform urarii "mortii ma-tii", pare sa fie ceva de discutat despre asta... Daca avem ceva de zis despre mortii mamei unui tert, inseamna ca exista o oarecare putere de decizie in legatura cu trecerea in nefiinta a altor persoane. Hence... moartea nu e in puterea noastra. Cu exceptia sinuciderii, chiar e o chestie arbitrara. Adica sinuciderea sa fie singura chestie nenegociabila?! Suna cam nasol... Oricum, o folosim ca arma de negociere, uneori...


Tot ce este material este negociabil. Odata cuantificat, orice poate fi si evaluat valoric si deci e de vanzare... Sufletul? Sigur ca e negociabil... Chiar daca e imaterial. Poate gandurile sa fie oarecum nenegociabile. Nimeni nu te poate obliga sa te gandesti la ceva anume. Si, mai ales, nimeni nu te poate obliga sa NU te gandesti la ceva anume... Nici macar tie nu-ti poti impune sa nu te gandesti la ceva. Ca si cum gandurile ar avea o viata a lor, independenta, o vointa proprie. Noi suntem doar suportul fizic... Da, cred ca gandurile sunt nenegociabile, cel putin unele dintre ele... Imi place faptul ca gandurile ar putea avea o lume a lor, plutind deasupra lumii noastre, materiale. Stau ele acolo, la terasa, la un cico sau o bere la halba... sau dincolo, la un restaurant de clasa, cu servetul in poala si mancand cu coatele pe langa corpul lor imaterial. Se fatzaie si socializeaza cu alte ganduri, fac asocieri, se cearta... si din cand in cand, cam cum le vine cheful, se fac ca iau nastere in mintea cate unui om, asa, mai mult ca sa-i gadile orgoliul. Dupa care se prefac ca sunt alungate, ca-i fug in alta parte, ca-l apasa, ca sunt negre sau roz, in nori... Urare: va trimitem cele mai bune ganduri... Hai, nu, pe bune?! Chiar? Daca nu le putem controla in propria minte, cum sa le mai si trimiti cu treaba... Hai, fi un gand bun si du-te pana la omu' ala, ca i-am promis, ce naiba...


No, hai ca deja mi-au luat-o gandurile razna. Oricum, urasc duminicile... Si incerc sa nu-mi negociez sufletul. Si sa ma plac, din cand in cand... :)


Deci pa!