duminică, 22 mai 2011

Limba noastra, bat-o vina...

Asta e mai veche, dar imi e draga, asa, ca poveste, asa ca v-o expozitionez.

Mai exact, e de acum vreo 9-10 ani... pe vremea cand lucram la o firma, munca de birou (birou pe care il vedeti mai jos) si unde capatasem un obicei izvorat dintr-o comoditate care m-a caracterizat dintotdeauna... Va rog sa studiati biroul desenat cum m-am priceput io, contabil fiind...



Sa dezvoltam! Iarna ar fi trebuit sa-mi pun haina in cuier (dreapta jos pe schema, in coltul opus fata de usa). Dar avand biroul langa care stau si pe 'harta', imi puneam linistit haina pe fotoliul asezat, parca in ciuda lenesilor, fix langa usa. Femeia de serviciu, numita in schema 'filoloaga de serviciu', venea zi de zi si imi lua haine de pe fotoliu, mi-o punea in cuier (haina) si ma certa cu blandete: Radu, de ce nu-ti pui tu haina in cuier. Zi de zi ma uitam la ea cu o privire umeda care oglindea sentimentele mele de recunostinta pentru efortul facut si pentru lectia de ordine si organizare judicioasa a pozitionarii elementelor de garderoba in spatiul de lucru.

Toate astea pana intr-o zi cand m-a prins mahmur si fara chef de priviri umede din alte motive decat pentru ca-mi curgeau ochii de nesomn si nu-i puteam tine deschisi. Si... m-a pus.... nu stiu cine... duhul lu' Alexandru Graur, probabil, sa deschid gura. Citat aproximativ:

Draga Alina, nu stiu daca te-ai gandit vreodata profund la utilitatea si orginea limbajului articulat. Pana la urma, limba romana, ca si toate celelalte limbi de pe pamant, e o adunatura de conventii. Oamenii care vorbesc aceeasi limba respecta conventiile astea. Un exemplu de conventie, relevanta pentru discutia noastra de azi, ar fi asocierea intre sunetele c u i e r si batzul ala din colt de care agatam haine. Sau f o t o l i u si chestia aia neagra pe care ne asezam, langa usa. Acuma... ce vreau eu sa spun, de fapt? Fiind doar niste conventii si tu avand in minte faptul ca trebuie sa-mi pun haina in cuier, ce-ai zice tu daca am stabili noi o conventie, asa, doar pentru noi doi? Sa asociem sunetele c u i e si r cu obiectul ala negru de langa usa, din piele si cu doua manere, numai bun sa asezi haina pe el... Si am fi amandoi multumiti! Mie mi se pare o rezolvare rezonabila. Esti de acord?

S-a uitat la mine de parca eram... nu stiu, ceva ciudat, oricum... Mi-a luat haina din cuier, a pus-o pe fotoliu si a iesit din birou. Fara sa zica nimic. De prisos sa mai zic ca de atunci am putut sa-mi las haina si orice altceva unde am vrut, ca nu i-am mai auzit glasciorul moralizator. Si vreo doua luni nici nu m-a salutat... Chestie de conventii, pana la urma, si salutul asta... :) Eu am fost de acord cu solutia ei, ca doar si ea a acceptat propunerea mea... :)

Dixit!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu