Sufletul, 'tu-l in gura, dragul de el!

Nu-mi merge netul... am sunat la rds si nu merge in tot cartierul... O sa se rezolve... CAND?! Ma rog... Scriu in editor de text (ca sa nu fac reclama) si o sa dau eu paste intr-un email sau vad eu unde... :)

Am... am sufletul plin :) Am o teama ca sunt naiv, am o teama ca o sa sufar daca ma las pe stanga... mintea ma trage in dreapta si pana la urma asta e rostul ei... Stanga e mult mai puternica si probabil ca o sa-i cedez. Nu vreau sa-mi calc principiile, nu vreau sa ma bag intr-o chestie care poate sa iasa rau... Dar... stii ce e fain? Ca poate sa iasa extraordinar. Si asta imi spune stanga. Ca va iesi extraordinar. Ca vom fi frumosi si fericiti impreuna. Ca va fi BINE! Nu stii cat de mult imi doresc binele asta... N-ai idee :) Si dreapta imi zice ca vad binele asta fara prea multe argumente rationale, doar pentru ca mi-l doresc... DA! Mi-l doresc! Si am foste prietene care sunt pregatite sa mi-l ofere, cunostinte recente care o fac... Si eu nu cred in ele. Cred in tine. Fac bine? Fac rau? Rational, nu pot argumenta. Sufleteste... CRED IN TINE! CRED IN NOI!

Imi doresc din tot sufletul meu... asa cum e el... sa ne fie bine, sa fim fericiti... Poate ca fac planuri pe termen lung intr-o situatie in care realitatea pe termen scurt e incerta. De fapt nu poate... SIGUR! Nasol e ca am tot crezut in sufletul meu in ultimii ani si mi-am luat-o in freza de mi-au sarit mucii pe pereti! Nasol e putin spus... E greu de exprimat in cuvinte. Si totusi, sufletul meu traieste. Si comanda! :) Stie el mai bine... Pot sa am incredere in el? Nu stiu... Cred ca daca eram bine, stabil, intreg la cap si pe picioarele mele, i-as fi acordat credit 100%, fara rezerve. Dar nu sunt. Si, in buna parte, nu sunt ok tocmai din cauza lui. Cum naiba se cheama asta? Disonanta cognitiva? :) Stiu ca sufletul meu mi-a tras-o, incerc sa ma conving de asta, de fapt sunt convins ca el mi-a tras-o... si el imi mai cere o sansa. Pledeaza :) Si castiga, 'tu-l in gura, dragul de el... :)

Cred ca asta e expresia cheie: Sufletul, 'tu-l in gura, dragul de el! :) Bun de titlu... Conflictul intre minte si suflet. Cine e mai fericit? Vedem in jurul nostru exemple cu roaba de oameni care si-au urmat sufletul si care si-au urmat mintea... Care sunt mai fericiti? Usoara intrebare, daca putem defini fericirea. Dar e o notiune atat de subiectiva, incat demersul e penibil. Fericirea ne-o definim in functie de drumul ales. Mai intai alegem ce vrem sau credem ca vrem (decizia asta, in sine, este subiect pentru o discutie nesfarsita) si abia apoi ne impunem o forma de fericire care sa se asorteze cu drumul ales. Same shit, disonanta cognitiva. Si evitarea ei :) Am ales gresit? Ni se pare ca suntem nefericiti? Nicio problema! Redefinim fericirea! :) Ne ajustam principii, vise, idealuri, pentru a ne pune de acord cu drumul ales. Ca sa nu intram in conflict cu noi insine. E omenesc si marea majoritate facem asa. :) Cei care sunt suficient de tari sa nu o faca, si-o iau in freza. Cel putin din punctul de vedere al majoritatii... Social vorbind, sunt niste neadaptati. Niste proscrisi :) Nu sunt in rand cu lumea. Lumea a creat randul asta, regula asta, felul asta de a te adapta, tocmai pentru a evita conflictele interioare. Cele mai demolatoare. Si care e cea mai usoara cale de a nu intra intr-un conflict cu sine? Sa te minti singur! :)) Minciuna de sine este BAZA tuturor conventiilor sociale!! Si presiunea e imensa... :) Bah, femeie! Despre ce vorbesc eu aici? :)) Tampenii. Hai sa simplificam, ca de regula e cea mai buna cale de a trage o concluzie sanatoasa.

Ce vreau? Ce vrei? Putem stabili? Ce vrea fiecare bate in aceeasi directie? Atunci hai pe drumul asta, chiar daca e pe contrasens! Iar fericirea o sa ne-o definim pe parcurs... :)))) O fi bine, o fi rau? Suntem buni sau rai daca facem asa? Sau mai bine ne gandim ce ne-ar face fericiti? Si daca fericirile astea merg catre acelasi orizont, ne adaptam faptele, dorintele, actiunile, in directia asta? E, pana la urma, o alegere fundamentala. Interioara! Tine de fiecare. Ce preferi? Sa iti definesti fericirea in functie de ce vrei sau sa-ti definesti dorintele in functie de ideea ta de fericire? Coincid cele doua? E acelasi lucru? Oamenii astia cred ca sunt cei mai fericiti oameni!! :)

Am intrat intr-o teorie din care nu mai stiu sa ies. Poate ca multi stiu deja raspunsul la intrebarile astea si ar fi plictisiti de discursul asta... Eu nu-l stiu si am nevoie de ajutor... Si nu scriu de plictiseala :) Chiar sunt muncit de conflictul asta... Ma ajuti? Poate e semn de slabiciune din partea unui barbat, dar n-am crezut niciodata in diferentele astea intre femei si barbati, deci... sunt aici. Si intreb: TU CUM ESTI? CE GANDESTI? CE SIMTI? RASPUNDE!

P.S.: Zicea o tipa inteligenta si cu umor (poate preluat de la altii): Dragostea e triumful imaginatiei asupra rationalului... N-am ramas impreuna... Oare de ce? CE ALEGI?!