sâmbătă, 21 mai 2011

Obzecistii mamii lor (the final cut)

E in 3 episoade. In masura in care va puteti coordona rationamentul aritmetic cu mouse-ul, incepeti de mai jos, cu primul episod…

Pentru cei dezinteresati: Gabriel Dorbantzu – Hai vino iar in gara noastra mica: ‘Sunt ca o harpa trista/ Uitata intr-o gara’ (Corina Idaho are un covrig cu susan pentru punctul marcat); Savoy – Domnisoara: ‘Daca azi ti-ai cumpara un cerb/ Fara frunze n-as veni la tine’

Milioane de intrebari in legatura cu scriitorii de versuri din perioada anilor obzeci. Ca scriitorii obzecisti sunt altceva, slava Domnului, pare evident. Spicuiesc din gandurile care m-au impresurat in momentele ascultarii semi-evlavioase ale acestor creatii de exceptie ale muzicologiei romanesti ante-revolutionare (sa-mi bag pula, ce elegant ma exprim!):
1. Presupunem prin absurd ca exista un instrumentist roman care calatoreste cu trenul prin tara, tarand dupa el o HARPA! Pe ce traseu a calatorit respectivul in asa fel incat a fost nevoit sa schimbe trenul? Nu stiu daca exista filarmonica sau teatru liric sau opera sau mai stiu eu ce spatiu cu acustica studiata la… Ciulnitza, de exemplu. Dar sa nu fim carcotasi. Calatorea omu’ de la Timisoara la Tulcea si a schimbat trenul in… Ploiesti Sud, sa zicem. OK! OK! Mi-l imaginez coborand din tren in Ploiesti Sud, tragand din tren harpa, lasat pe spate, babe privind cu mana la gura si plasele de rafie intre picioare, pe peron. Chiosc non-stop, bere la pet, cafea la pahar de plastic, vodca la sticla plata de plastic, scandic (majuscula ar fi o onoare deshantzata). Cam cat ar trebui sa bea respectivul interpret de muzica culta sa se imbete in asa hal incat sa-si uite harpa in gara?! Tu sa fii harpist… te urci in tren. Te pipai: telefonul e, portofelul e, sacosa cu camasa cu plastron si papion, e… Parca mai era ceva… SA-MI FUT UNA!!! AM UITAT HARPA PE PERON!!! Pe cale de consecinta, harpa, un instrument prin excelenta sensibil, e trista. Eu sa fiu harpa si sa ma uite porcu’ ala betziv intr-o gara… as avea sufletul frant. Sau macar cateva corzi blegite. Si totusi, este trist in lume…

2. Ai o gagica. Pare normala. Ai suspecta-o de o amicitie conventionala cu… pisicile. Ea, originala, isi ia un cerb. Stupefactie!!! Parea normala. Ce femeie intreaga la cap si-ar cumpara un cerb?! Adica… te afli in fata inexorabilului: iti trebuie un pet. Te duci la pet-shop. Broaste testoase? Mmmmmnu…. Acvariu, trebe schimbata apa, sunt apatice, nu par sa comunice nici macar subliminal… Pesti? Cam aceeasi chestie, chiar daca arata ceva mai rezonabil… Pisici? Sunt rele, neascultatoare si dominatoare, isi tocesc ghearele de mobila… Caine? Lasa par, trebuie scos la plimbare, pureci, zgarda, botnitza, castrat, periat, futut, scamosat… AAAAHHHH!!! Ce dilema!! Si intervine vanzatorul, omniscient si binevoitor: ‘Domnisoara, iazurile fierb, florile decad in serpentine, va rog sa-mi dati voie sa va fac o sugestie. Ultimul boncaluit in materie de pet-fashion la Milano! UN CERB!’ Tipa se lumineaza. Toate problemele de mai sus, cu broaste, pesti, pisici sau caini dispar ca fumul. Cerbul e raspunsul la toate frustrarile mele legate de comunicare, asociere, relatii interpersonale si zoofilie. Si isi ia un cerb. OK…. Trecand peste faptul ca, daca gagica mea si-ar cumpara un cerb, m-as duce EU la un control specializat pe zona de la gat in sus a corpului, ca am fost atat de orb sa ma inhaitez cu nebuna asta…. ce fac?! Ma fac ca nu observ incompatibilitatea cu sanatatea mintala a gagicii mele si ma decid sa fac un gest tandru si impaciuitor, aproape parintesc, si ma duc sa-i vad pet-ul. La casa noua, te duci cu un storcator de fructe, un tirbushon, ceva… La copil mic, cu o jucarie tembela, colorata si zornaitoare, menita sa-i stimuleze simturile micutzului si sa duca simturile parintilor pe culmi pe care nici nu le banuiau a fi in zona tangibilului… La un cerb? Cu ce gura politiei te duci?! Cu o punga de frunze?!?!?!? Presupunem ca idiotul din melodia respectiva nu e brigadier silvic, sa fie priceput la salbaticiuni. E un vac crescut la bloc, decretzel decrepit, imbecilizat de beton si prastii cu bile de rulment. CU TOATE ASTEA!! Imi aduc aminte ca, pe vremea aia, rar calcai intr-o casa care sa n-aiba la loc de cinste, pe peretele cel mai vizibil, sub cuvenita icoana cu candela electrica, O CARPETA. Daca o nimereai pe aia cu rapirea din serai, cu tziganci cu tzatze mov si cai cabratzi epileptic, bateai la usa la vecinul de langa. Si sigur o nimereai pe aia cu cerbii la pascut, cu cabanutza cu lumanare la fereastra in fundal si cu luna plina cu halou rastignita in coltz. Lacul cu valuri firave. & stuff. Elementul relevant: n-am vazut niciodata un cerb ridicat pe picioarele din spate, rozand cu pofta frunze din copaci. Concluzia: daca i-a dus frunze cerbului in loc de iarba, chiar o merita pe cretina aia… Si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Si au avut un trofeu de cerb de
record mondial, asezat cu evlavie pe un pat de frunze moarte. Si o casa de copii. Idioti, desigur…

Dixit!

P.S.: De ce nu se mai face muzica  asa ca altadata? Moculesculeeeee, Tzeiculeeeee, Ioanioneluleeeeeeee!!!!! /me se zbate in chinuri groaznice

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu