fachin’ bec
Context: carciuma de langa iasi. complexul de agrement Ciric. Hotel apatic, fara personalitate. Mobilier visiniu, mocheta portocalie. Restaurant imens, multe mese, toate la fel: rotunde, 8 locuri. Un client: LeBrein. Un SINGUR client in restaurant. Chelnerita, spre 50 de ani, 1,85 m, cel putin 120 de chile, doamna Sandica (conform bonului fiscal, rubrica ‘ospatar’). In ciuda contextului, doamna Sandica serveste ireprosabil, converseaza vioi, are haz, se vede ca a carat afara din carciuma multi betzivi la viata ei, dar a servit si oameni cu sprancene exigente. Surprinzator.
Ciorba radautzeana foarte buna, tochitura moldoveneasca peste medie… Siiiii…. vinul :D Feteasca Neagra de Bucium. Citesc eticheta si decad in admiratie: ‘Soi din partile Moldovei, Feteasca Neagra poate fi considerata fala vinurilor rosii iesene, cu precadere a celor de la Uricani. De un rubiniu deschis (paranteza: culorile astea…), degajand un parfum suav, cu adieri florale, ca vin tanar si amintind de cuisoare si cafea, pe masura maturarii, Feteasca Neagra cultivat pe dealurile Buciumului este in final un vin catifelat, antrenant si prietenos. Este un bun partener al preparatelor din carne si al branzeturilor fermentate.’ Semnat: Oenolog, Prof. univ. (as) dr. ing. Gh. Anghel. NENEEEEEEEEEAAAAAAAAAA!!!! Cati bani ti-au dat oamenii astia pentru tecstul asta?! S-o luam metodic… Putem trece cu ingaduinta peste dealurile Moldovei (hovering recommended), culoare (io tot zic ca-i visina putreda) si aroma suava. Faptul ca in tineretea lui aminteste de cuisoare si cafea… ce sa zic… fara zahar, cu lapte, pls. Aromele astea sunt asa de relative… In primul rand, nenea Anghel ma indoiesc ca a degustat vinul imbuteliat. Probabil ca a balanganit in lumina becului din hrubele Buciumului colectia speciala. Una la mana. Si doi roman de tipar, bold, italic, ma indoiesc ca colegii (cacofonie surprinzator de potrivita pentru a-mi exprima frustrarea) sai oenologi capabili sa adulmece cafeaua, vor adulmeca cafeaua (ha!) din aceleasi sticle. Bine ca nu sunt pedofil. In materie de vinuri ma declar gerontofil convins. Deci: catifelat, antrenant, prietenos, la maturitate. Un complex de calitati care ma duce in pragul unei febre musculare. Catifelat: abdomenul se relaxeaza, mainile aluneca molatec pe langa corpul flasc. Zambet tamp. Antrenant: suge burta, tzopaie semi-isteric. Prietenos: oare ce vrea asta de la mine de e asa prietenos, fara un motiv aparent? Usoara crispare… Oricum… Faptul ca este un bun partener al preparatelor din carne imi inspira ceva incredere. Oricine se ihaiteaza cu carnea e ok. Cat despre branzeturile fermentate… De unde discriminarile astea?! Adica branzeturile nefermentate ce-au?! N-am fost niciodata un branzetolog pasionat, asa ca-mi permit o intrebare imbecila: trecerea de la lapte la branza nu se face prin vreun fel de fermentare? Nu conteaza. Oricum, complex vin. Incarcat de contradictii, aproape la fel de mult ca si doamna Sandica… GATA! Contextul e construit. Sa trecem la subiect… LOL. Cred ca pun post nou pentru subiect… ca deja contextul e prea lung…
Context: carciuma de langa iasi. complexul de agrement Ciric. Hotel apatic, fara personalitate. Mobilier visiniu, mocheta portocalie. Restaurant imens, multe mese, toate la fel: rotunde, 8 locuri. Un client: LeBrein. Un SINGUR client in restaurant. Chelnerita, spre 50 de ani, 1,85 m, cel putin 120 de chile, doamna Sandica (conform bonului fiscal, rubrica ‘ospatar’). In ciuda contextului, doamna Sandica serveste ireprosabil, converseaza vioi, are haz, se vede ca a carat afara din carciuma multi betzivi la viata ei, dar a servit si oameni cu sprancene exigente. Surprinzator.
Ciorba radautzeana foarte buna, tochitura moldoveneasca peste medie… Siiiii…. vinul :D Feteasca Neagra de Bucium. Citesc eticheta si decad in admiratie: ‘Soi din partile Moldovei, Feteasca Neagra poate fi considerata fala vinurilor rosii iesene, cu precadere a celor de la Uricani. De un rubiniu deschis (paranteza: culorile astea…), degajand un parfum suav, cu adieri florale, ca vin tanar si amintind de cuisoare si cafea, pe masura maturarii, Feteasca Neagra cultivat pe dealurile Buciumului este in final un vin catifelat, antrenant si prietenos. Este un bun partener al preparatelor din carne si al branzeturilor fermentate.’ Semnat: Oenolog, Prof. univ. (as) dr. ing. Gh. Anghel. NENEEEEEEEEEAAAAAAAAAA!!!! Cati bani ti-au dat oamenii astia pentru tecstul asta?! S-o luam metodic… Putem trece cu ingaduinta peste dealurile Moldovei (hovering recommended), culoare (io tot zic ca-i visina putreda) si aroma suava. Faptul ca in tineretea lui aminteste de cuisoare si cafea… ce sa zic… fara zahar, cu lapte, pls. Aromele astea sunt asa de relative… In primul rand, nenea Anghel ma indoiesc ca a degustat vinul imbuteliat. Probabil ca a balanganit in lumina becului din hrubele Buciumului colectia speciala. Una la mana. Si doi roman de tipar, bold, italic, ma indoiesc ca colegii (cacofonie surprinzator de potrivita pentru a-mi exprima frustrarea) sai oenologi capabili sa adulmece cafeaua, vor adulmeca cafeaua (ha!) din aceleasi sticle. Bine ca nu sunt pedofil. In materie de vinuri ma declar gerontofil convins. Deci: catifelat, antrenant, prietenos, la maturitate. Un complex de calitati care ma duce in pragul unei febre musculare. Catifelat: abdomenul se relaxeaza, mainile aluneca molatec pe langa corpul flasc. Zambet tamp. Antrenant: suge burta, tzopaie semi-isteric. Prietenos: oare ce vrea asta de la mine de e asa prietenos, fara un motiv aparent? Usoara crispare… Oricum… Faptul ca este un bun partener al preparatelor din carne imi inspira ceva incredere. Oricine se ihaiteaza cu carnea e ok. Cat despre branzeturile fermentate… De unde discriminarile astea?! Adica branzeturile nefermentate ce-au?! N-am fost niciodata un branzetolog pasionat, asa ca-mi permit o intrebare imbecila: trecerea de la lapte la branza nu se face prin vreun fel de fermentare? Nu conteaza. Oricum, complex vin. Incarcat de contradictii, aproape la fel de mult ca si doamna Sandica… GATA! Contextul e construit. Sa trecem la subiect… LOL. Cred ca pun post nou pentru subiect… ca deja contextul e prea lung…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu